O limbă indo-europeană mai veche, printre limbile indo-europene ne-europene...
Descriere speculară
Sensul mersului civilizator este "Out of India", dar acesta a fost ascuns de mai bine de două sute de ani. Cine a ascuns faptele ? Imperiul britanic, acest monstru de magie masonică, cu tot cu "sanskritologii" săi, care ar fi vrut să vadă pe indo-europeni civilizând subcontinentul dintotdeauna, de la origini. Ei n-ar fi recunoscut faptele, oricàte ar fi aflat ei concret, acolo, pe teren. Povestea magiei care ascunde adevărul e repetată oricând, pentru cine stă să asculte, dar nu pentru cine mai are ochi să vadă. Pentru că realitatea este mereu diferită de magia practicată ca ideologie, aici avem cazul unei scălâmbe sinusuologii "misionare" britanice.
Imperiul lui Dee sau al unui Fludd, creat simultan cu masoneria, are printre produsele ei culturale standard, ad usum delphini - şi o istorie de Épinal a indo-europenisticii. Balivernele lor ne-au împuiat capul ultimele două sute de ani, doar ca să ne inducă în erori fără margini. Abia câte un lunatic ca doctorul Laurence Austin Waddell, spion imperial tardiv, de secol nouăsprezece, mascat în "epidemiolog", mai salvează onoarea perfidului Albion cultural, demonstrând originea "Hattică" a Angliei. Cultura anglo-saxonă e genocidară de la masacrul celţilor la cel al indienilor, apoi al indienilor americani până la masacrul cel grozav, mai subtil, acela al ideilor bazate pe Adevăr. Dar doctorul Waddell trece neobservat, când nu e de-a dreptul cenzurat, ca mai târziu Orwell...
Ei bine, pe vremea când migratorii indo-europeni ponto-caspieni abia intrau în contact cu avant-posturile văii Indus-ului, aceasta era deja o parte constituantă dintr-o cultură matură, multi-milenară, cu mult mai veche decât ne putem imagina. Este vorba acolo de o cultură "saraswatică", vedică, dionisiac-Shivaită, yogină, apoi la rândul ei, prin elementele ei etnice dravidiene, intens navigatoare, chiar misionară. Dar mai ales e acolo, pe valea Indusului, o cultură îndelung exersată, cu demnitatea ei de caste spirituale traversând ere întregi, pre-kali-durgice, fondatoare, cum citim din Vede. Sunt "Harapii" de la Harappa.
Ei sunt cei care ajung de la valea Indusului la Sumer, pentru a "începe" acolo "istoria". Ei sunt civilizatorii, iar nu un oarecare Oannes, acel animal urât cu cap de om. Originea dravidiană a Sumerului este, orice ar fi putut scrie un Stanley Kramer, un fapt dovedit. De ce păcălea Kramer pe cititorii lui americani, cum o făceau mai înainte un John Dee sau un Robert Fludd pentru cititorii lor elisabetani ? Ei bine, după obicei, pentru că acest Kramer scria doar pentru consumul masselor re-educate masonic, inclusiv prin revelarea metodei. Cum erau re-educate masele de cititori ? Desigur în sens "mondialist-americano-sionist-super-inteligent-foarte-internaţionalist-cam-arhi-tembel-emendate" (pe scurt, "massificate'), iar nu pentru a exprima adevărul.
După secarea imensului fluviu cu isvor himalaian numit Saraswati, acela care se vărsa în golful Khambat ( anume tot acolo unde stătuse pe fundul oceanului Krişna cel din povestirile vedice ) această cultură arhistrăveche pre-indo-europeană a "descălecat" la Teba pentru a funda Egiptul pre-dinastic. Creta, prin Anatolia, prin întreaga Mediterană ( cea "garamantică" cum scria Isidor Hispanicul ) prin Malta, ca şi prin lumea berberilor, erau cu toatele doar câte o parte, locală a unei culturi vechi, unice, o cultură a hipogeelor, sau a scrierii ideografice unitare, care s-a răspândit odinioară din Irlanda până în Insula Bali, culmea, sub un singur conducător - regele numit, se pare, Dan sau Ban.... (de la *bhel-, strălucitorul).
Cei mai drepţi, vechi, şi viteji locuitori din Europa erau deci nu degeaba cei descrişi de Herodot prin raportare la indieni. "Negritudinea" pelasgică, şi nu doar aceea a kabirilor, este cel mai vechi strat identificabil ( cultural, probabil şi etnic, dar mai ales civilizator ) al tărâmurilor mediteraneene şi levantine, în totul "dionisiac-indo-europene", din Irlanda până în Cambodgea. Cuvinte foarte "ariene", cum ar fi chiar Vatican sau pângărire au în mod limpede etimologii arhi-străvechi, de sorginte saraswatică, poate chiar pre-Tamilă, dar preluate din limbile pre-vedice prin vehiculul sanskrit (vatika,pingara ). Singurul savant care a intuit această origine indică a indo-europeanismului a fost tânărul Mircea Eliade, scriind cum a făcut-o, în "Elemente Pre-Ariene în Hinduism" despre muma pădurii Kali Durga. Eminescu scriind de Kama Deva era nu departe.
Cel ce a comentat-o cel mai pe larg, dar fără să fie luat în serios, este muzicologul Alain Daniélou, mai ales prin lucrarea sa "Apollon and Dionysos". Despre Grecia neagră a fundamentalismului afrocentric nu prea are rost să amintim, chiar dacă sunt acolo date reale. Restul tabloului acesta vast dar revelator trebuie completat de o minte iute, bine mobilată, deoarece siturile alternative sau cele hinduiste sunt ori prea far-fetched ori prea revers-fundamentaliste ca să fie folositoare. Sunt multe deliruri organizate ori psihopatii instabile şi în acest domeniu.
Oricum, Harap Alb este răs-bunat, iar Bessi cei din Orient (Bos-phoros nu e atestat, dar se poate chiar Bessi - Para), ca aceia din Basarabia (poate chiar Bessi - Serabia), sau vre-un imperator roman ca Filip Arabul (Serabul) au de-acuma sens.
Totul se petrece întocmai ca în basmul ţigănesc cu "cigno-manuşi". Aceia erau pitici ce păzeau nestematele. Dar adâncul din care veneau era acela în care se ascundeau, la prânzul amiezii, kabirii hipogeelor zalmoşiene.
Stindarde vechi ca acela valah al lui Ioniţă Caloianul, nu degeaba au două capete de negri în timp ce corsicanii au doar unul.
Turcii numeau Valahia Kara-Iflak, iar italicii numeau pe vlahi mauro-vlahi, de unde morlacii.
Tainic drum deci, prin Bucegi, pe sub Babe, pentru a le afla, cu adevărat, kali durgice, prin peşteri ale muierii, până în India...
Limba Hindi
HIND
0012-
Hindi
Ind
Hi
Celelalte limbi
A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V W Y Toate Originile
Descriere sumară
O limbă indo-europeană mai veche, printre limbile indo-europene ne-europene...
Descriere speculară
Sensul mersului civilizator este "Out of India", dar acesta a fost ascuns de mai bine de două sute de ani. Cine a ascuns faptele ? Imperiul britanic, acest monstru de magie masonică, cu tot cu "sanskritologii" săi, care ar fi vrut să vadă pe indo-europeni civilizând subcontinentul dintotdeauna, de la origini. Ei n-ar fi recunoscut faptele, oricàte ar fi aflat ei concret, acolo, pe teren. Povestea magiei care ascunde adevărul e repetată oricând, pentru cine stă să asculte, dar nu pentru cine mai are ochi să vadă. Pentru că realitatea este mereu diferită de magia practicată ca ideologie, aici avem cazul unei scălâmbe sinusuologii "misionare" britanice.
Imperiul lui Dee sau al unui Fludd, creat simultan cu masoneria, are printre produsele ei culturale standard, ad usum delphini - şi o istorie de Épinal a indo-europenisticii. Balivernele lor ne-au împuiat capul ultimele două sute de ani, doar ca să ne inducă în erori fără margini. Abia câte un lunatic ca doctorul Laurence Austin Waddell, spion imperial tardiv, de secol nouăsprezece, mascat în "epidemiolog", mai salvează onoarea perfidului Albion cultural, demonstrând originea "Hattică" a Angliei. Cultura anglo-saxonă e genocidară de la masacrul celţilor la cel al indienilor, apoi al indienilor americani până la masacrul cel grozav, mai subtil, acela al ideilor bazate pe Adevăr. Dar doctorul Waddell trece neobservat, când nu e de-a dreptul cenzurat, ca mai târziu Orwell...
Ei bine, pe vremea când migratorii indo-europeni ponto-caspieni abia intrau în contact cu avant-posturile văii Indus-ului, aceasta era deja o parte constituantă dintr-o cultură matură, multi-milenară, cu mult mai veche decât ne putem imagina. Este vorba acolo de o cultură "saraswatică", vedică, dionisiac-Shivaită, yogină, apoi la rândul ei, prin elementele ei etnice dravidiene, intens navigatoare, chiar misionară. Dar mai ales e acolo, pe valea Indusului, o cultură îndelung exersată, cu demnitatea ei de caste spirituale traversând ere întregi, pre-kali-durgice, fondatoare, cum citim din Vede. Sunt "Harapii" de la Harappa.
Ei sunt cei care ajung de la valea Indusului la Sumer, pentru a "începe" acolo "istoria". Ei sunt civilizatorii, iar nu un oarecare Oannes, acel animal urât cu cap de om. Originea dravidiană a Sumerului este, orice ar fi putut scrie un Stanley Kramer, un fapt dovedit. De ce păcălea Kramer pe cititorii lui americani, cum o făceau mai înainte un John Dee sau un Robert Fludd pentru cititorii lor elisabetani ? Ei bine, după obicei, pentru că acest Kramer scria doar pentru consumul masselor re-educate masonic, inclusiv prin revelarea metodei. Cum erau re-educate masele de cititori ? Desigur în sens "mondialist-americano-sionist-super-inteligent-foarte-internaţionalist-cam-arhi-tembel-emendate" (pe scurt, "massificate'), iar nu pentru a exprima adevărul.
După secarea imensului fluviu cu isvor himalaian numit Saraswati, acela care se vărsa în golful Khambat ( anume tot acolo unde stătuse pe fundul oceanului Krişna cel din povestirile vedice ) această cultură arhistrăveche pre-indo-europeană a "descălecat" la Teba pentru a funda Egiptul pre-dinastic. Creta, prin Anatolia, prin întreaga Mediterană ( cea "garamantică" cum scria Isidor Hispanicul ) prin Malta, ca şi prin lumea berberilor, erau cu toatele doar câte o parte, locală a unei culturi vechi, unice, o cultură a hipogeelor, sau a scrierii ideografice unitare, care s-a răspândit odinioară din Irlanda până în Insula Bali, culmea, sub un singur conducător - regele numit, se pare, Dan sau Ban.... (de la
*bhel-, strălucitorul).
Cei mai drepţi, vechi, şi viteji locuitori din Europa erau deci nu degeaba cei descrişi de Herodot prin raportare la indieni. "Negritudinea" pelasgică, şi nu doar aceea a kabirilor, este cel mai vechi strat identificabil ( cultural, probabil şi etnic, dar mai ales civilizator ) al tărâmurilor mediteraneene şi levantine, în totul "dionisiac-indo-europene", din Irlanda până în Cambodgea. Cuvinte foarte "ariene", cum ar fi chiar
Vatican sau 
pângărire au în mod limpede etimologii arhi-străvechi, de sorginte saraswatică, poate chiar pre-Tamilă, dar preluate din limbile pre-vedice prin vehiculul sanskrit (
vatika, 
pingara ). Singurul savant care a intuit această origine indică a indo-europeanismului a fost tânărul Mircea Eliade, scriind cum a făcut-o, în "Elemente Pre-Ariene în Hinduism" despre muma pădurii Kali Durga. Eminescu scriind de Kama Deva era nu departe.
Cel ce a comentat-o cel mai pe larg, dar fără să fie luat în serios, este muzicologul Alain Daniélou, mai ales prin lucrarea sa "Apollon and Dionysos". Despre Grecia neagră a fundamentalismului afrocentric nu prea are rost să amintim, chiar dacă sunt acolo date reale. Restul tabloului acesta vast dar revelator trebuie completat de o minte iute, bine mobilată, deoarece siturile alternative sau cele hinduiste sunt ori prea far-fetched ori prea revers-fundamentaliste ca să fie folositoare. Sunt multe deliruri organizate ori psihopatii instabile şi în acest domeniu.
Oricum, Harap Alb este răs-bunat, iar Bessi cei din Orient (Bos-phoros nu e atestat, dar se poate chiar Bessi - Para), ca aceia din Basarabia (poate chiar Bessi - Serabia), sau vre-un imperator roman ca Filip Arabul (Serabul) au de-acuma sens.
Totul se petrece întocmai ca în basmul ţigănesc cu "cigno-manuşi". Aceia erau pitici ce păzeau nestematele. Dar adâncul din care veneau era acela în care se ascundeau, la prânzul amiezii, kabirii hipogeelor zalmoşiene.
Stindarde vechi ca acela valah al lui Ioniţă Caloianul, nu degeaba au două capete de negri în timp ce corsicanii au doar unul.
Turcii numeau
Valahia 
Kara-Iflak, iar italicii numeau pe 
vlahi mauro-vlahi, de unde 
morlacii.
Tainic drum deci, prin Bucegi, pe sub Babe, pentru a le afla, cu adevărat, kali durgice, prin peşteri ale muierii, până în India...
Izvoare
Exemple